Max Ernst

Tocmai am făcut o descoperire importantă: Max Ernst. Pictor modernist german, dadaist şi, mai apoi, suprarealist.
Sunt extraordinar de insensibilă şi tranşantă în momentul de faţă aşa că îl judec doar dupa ceea ce văd că a lăsat. Şi mie-mi plac în mod deosebit

şi

Ce altceva îmi mai place în ultima vreme? Ascult de vreo doua zile Rigoletto, cu foarte mare drag pasajul următor, mai ales, dar şi altele… de fapt, cam tot actul 1 îmi gâdilă deosebit de plăcut urechile.

Nu sunt nici pe departe un meloman (o melomană…), îmi place să ascult ceea ce nu mă deranjează. Mai rar să am chef de ceva anume! Sunt foarte mofturoasă cu ceea ce aud şi multe melodii, multe tipuri de melodii fie nu-mi plac deloc, fie se găsesc foarte rar momentele potrivite pentru ele… Cred că din acest motiv am şi perioade destul de lungi în care nu ascult nimic. Mă rog… ascult vecinii, ascult maşinile dar nu ascult muzică. Orice ar fi mă indispune. Voi vă daţi seama că am un sistem după care aleg ceea ce ascult dar eu îmi dau seama că ar fi foarte plictisitor de citit aşa că mă rezum la “sunt foarte mofturoasă”.

P.S. Clipul nu sună deloc atât de bine pe cât ar putea dar nu am găsit nimic mai bun. Pentru cei interesaţi… Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veti găsi, [...] Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte.

În rest, nimic deosebit… Vinul nu e prea bun, e ora 04:49 şi nu pot dormi…

Frustrare

Am o colecţie de jpeg-uri – reproduceri după tablouri de care sunt destul de mândră. Mai am si vreo două albume despre pictori iar când n-am ce face mă uit la poze. Dau de ceva ce îmi place în mod deosebit, mă documentez şi caut imaginea pe net, o găsesc dar… altfel. Exemplu:

Mi-a plăcut ceva aproximativ aşa:

Doar că nu era aşa, nuanţele de roz erau mai vii şi mai atrăgătoare, prima impresie a fost cea de reverie. Şi dă-i şi caută! Am găsit:

Deja am un mare semn de întrebare: Cum arată în realitate? Oricare dintre acestea să fi fost primul meu contact cu Băiat cu pipă şi nu mi-ar fi plăcut la fel. Iar incertidudinea asta e frustrantă pentru că nu pot fi sigură de ceea ce îmi place, nu pot fi sigură că părerile pe care mi le formez, aşa fragile şi vai de ele sunt întemeiate pe ceva real. E FRUSTRANT!!! … ok, m-am calmat …

A fost pictatde Picasso  în 1905, după o plimbare prin Olanda. Fundalul cu flori se presupune că ar fi fost o cortină de teatru. Cununa de flori e un mister, nimeni nu ştie ce rol are, a fost adăugată pe la finalul realizării tabloului. În legătură cu poziţia bizară în care este ţinută pipa, s-ar explica dacă pornim de la premisa că totă imaginea are ca temă plăcerile date de opium.  Una peste alta este o creaţie a perioadei roz ce degajă o atmosferă caldă, moale, de vis înceţoşat.

Sfat: Nu vă faceţi o părere definitivă despre Dali până nu-i vedeţi live ceva. Am văzut Colosul din Rhodos şi m-a lăsat fără cuvinte din cauza culorilor. Erau toate atât de puternice, de vii, păreau că au o lumină a lor! … mai vreau.

O carte care sa aibă pe coperta ceva de chagall

Am visat că: eram turistă în Bucureşti, că Bucureştiul arăta altfel – cu străduţe mici, în pantă, pline de verdeaţă, cu case mari, boiereşti, bine întreţinute, că am ajuns pe o insuliţă cu 3 oameni îmbrăcaţi în alb, că fericirea era la 2 paşi de mine şi că nu înţelegeam ce trebuia să fac pentru a ajunge la ea, că cineva urma să moară, că privirile erau prea multe, dese şi grăitoare, că unele personaje se contopeau cu lucruri, locuri, gânduri. Un vis cam ca toate celelalte. Dar eu căutam ori de câte ori îmi aduceam aminte o cărticică mică, albastră, nu-i mai ţineam minte numele, dar nu asta era important, stiam sigur că are pe copertă reproducerea unui tablou de Chagall. N-am găsit-o. Nu mă surprinde, odată trează m-am îndreotat către bibliotecă şi am căutat. N-am găsit. Am cautat pe net. N-am găsit. Dar tot căutând am înţeles că nu ştiu mare lucru despre Marc Chagall. Iar ce-am aflat, o să încerc să rezum acum.

Petru date exacte asta şi asta ar trebui sa fie de ajutor.

Să vă fac cunoştinţă cu Marc, aşa cum îl am eu caracterizat în minte, cerându-mi scuze de pe acum pentru ignoranţa de care voi da dovadă nedând importanţă cronologiei ori evenimentelor istorice:

A fost în zodia rac, ceea ce mie îmi explică, sensibilitatea, chipurile uneori prea albe, neliniştea şi tremurul care apar pe alocuri în picturile lui. A învâţat să cânte la vioară încă de pe când era copil – informaţia a venit ca o explicaţie pentru frecvenţa viorilor. Evreu născut în Rusia care s-a plimbat destul de mult între ţara natală şi Paris, apoi un pic prin lume determinat de războaie, tematica picturilor sale şi de faptul că era evreu. S-a mutat o vreme în America după care s-a întors la Paris. În tot acest timp a fost căsătorit de două ori. Moare la 98 de ani. … din păcate.
A fost în primul rând pictor dar s-a remarcat şi ca designer. Îi datorăm vitralii, mozaicuri, picturi murale.

Datorită abordărilor variate mă aşteptam să aflu despre opera lui că a fost analizată pe faze care s-au succedat cronologic, dar nu, nu am găsit informaţii despre aşa ceva, nu încă cel puţin. De altfel, nici detalii tehnice n-am prea găsit în scurta mea cercetare. Am aflat însă că a intrat în istoria picturii fără să-şi fi creat propria şcoală, până în ziua de azi nu se cunoaşte un alt artist care să se fi raportat la creaţia lui. Este autorul unei lumi pline de culoare, de fantezie, de joc, de optimism si de simboluri, o lume cu viaţă şi vis în care culorile reci sunt folosite pentru a crea o melancolie duioasă şi nu pentru a deprima ori îndepărta. Reuşeşte parcă să-şi facă din privitori, prieteni.

O foarte scurtă şi concisă prezentare a operei lui Marc o face Ernst Hans Josef Gombrich în Istoria artei: ”Contactul lui cu arta contemporană nu a reuşit să şteargă amintirile din copilărie. Picturile sale cu subiect rural, precum muzicantul care face corp comun cu instrumentul lui, reusesc să păstreze ceva din farmecul ingenuu al artei populare veritabile” 

Punctul lui de vedere:
„Am ales pictura, căci îmi era la fel de vitală ca aerul. Mi s-a părut o fereastră prin care pot să-mi găsesc scăparea într-o altă lume.” (Marc Chagall)

“Arta este efortul necontenit de a concura frumuseţea florilor.” (Marc Chagall)

Şi, da, aşa mă simt eu bine, spunându-i Marc. De ce n-aş face-o?

 

Am constatat ceva trist

In timp ce ma plimbam eu pe deviantart am constatat ca majoritatea fotografiilor sunt… la fel. Culori tari, multe macro, multe picaturi de apa. Nu cunosc deloc bine domeniul dar stiu sigur ca m-am plictisit tot cautand ceva care sa ma impresioneze cu adevarat. In fine, sa vorbim despre cele care mi-au placut de-a lungul vremii

Aceasta are o idee si impresioneaza la prima vedere.

Ea are o idee. Si ideea e frumoasa.

Iar dumnealui… este prima mea dragoste. Si ma intorc mereu la el.

d’ale mele

Am o colectie impresionanta de jpg-uri in calculator; am si uitat cum a inceput… Acum cel mai mult imi plac

imi place… fara sa stiu de ce

o ador tot fara sa stiu de ce

ea face parte din categoria celor care devin din ce in ce mai fascinante pe masura ce le privesti…